google + linkedin aplica acum

Cine sunt

 

"Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul." Mihai Eminescu

 

 

 

Cum si de ce s-a nascut Utopia Ways
in sfera cursurilor de dezvoltare personala

Consuella Efrim este un om. Exact ca tine. Nimic in plus, nimic in minus.

Asta inseamna ca…
mi-am dorit lucruri pe care nu am reusit sa le implinesc,
am suferit, am fost de cateva ori in depresie,
am ajuns usor la concluzia ca structura mea emotionala este predispusa la depresie si suferinta,
am avut un numar nelimitat de frustrari si nemultumiri,
de reprosuri facute celorlalti, altele “de facut” dar niciodata duse pana la capat,
am fost dezamgita de “cum sunt oamenii”,
am fost convinsa ca nu apartin acestei lumi,
ca m-am nascut in timpul nepotrivit mie dintr-o regretabila eroare a Universului…
Daca pana aici ti se pare cumva cunoscut, ei bine, esti foarte normal si avem deja ceva in comun.

Auzisem si eu doar de o infinitate de ori despre “gandirea pozitiva”, despre autosugestie si, desi nu ma indoiam de posibilitatea celor auzite, cum puteam sa fac asta concret?!

Cum puteam sa gandesc pozitiv cand lumea in jurul meu se prabusea? Nimeni nu ma invata cum sa fac asta dincolo de teoria motivationala. Si astazi cei mai multi se invart in jurul acelorasi discursuri motivationale al caror efect te insotesc pana la primul obstacol mai serios.

Nimeni nu imi spusese, sau eu nu reuseam sa aud, ca lumea se prabusea in jurul meu pentru ca asta si atat puteam eu sa vad, sa aud, sa simt, intr-un cuvant sa percep… Nimic nu ma lasa sa vad ca o lume se topea in alta pentru ca noi experiente si intelesuri sa mi se deschida in perspective inainte nebanuite. Eu vedeam si simteam, adica traiam,  doar cea mai mica parte din proces. Si il repetam iar si iar in acelasi loop, in aceeasi secventa limitativa pentru ca asta era realitatea pe care mi-o rulam, astea erau “drepturile de administrare” pe care mi le setasem.

La cea de-a treia depresie in decurs de 15 ani… era deja prea mult. Prea mult pentru mine. Si pentru ca toate cele dinainte ma pregatisera pentru asta si momentul era oportun… bulgarele a inceput sa se rostogoleasca. Au inceput sa vina catre mine informatii – mai intai sub forma unor "intamplari" si "coincidente" - pe care am reusit sa le inteleg, sa le metabolizez si sa le aplic in viata mea de zi cu zi. Acum le numesc sincronicitati. Si da, in fiecare zi se intampla ceva benefic in drumul meu catre interior.

Am petrecut nenumarate etape si dati-mi voie sa va impartasesc ca este un process care nu se incheie niciodata. Nu am ajuns la desavarsire si este minunat - caci drumul catre ea este magnific, incredibil! Nu voi ajunge la desarvarsire probabil niciodata in aceast periplu terestru dar am reusit in mare parte sa descopar resursele care ma poarta constant intr-acolo si fiecare pas facut e o binecuvantare.

Atunci, eu “cea setata pana atunci pe partea goala a paharului” am impletit zeci de tehnici, exercitii, vizualizari, meditatii, tehnici NLP, experiente personale din sesiuni de constelatii familiale, zeci de carti si studii, de audio-documentare, o perceptie diferita asupra propriei realitati… si asa am iesit din depresie – de data asta fara tratament – simtindu-ma mai bine decat ma simtisem vreodata inainte.

Tot ce va spun si experimentam in sesiunile, cursurile, atelierele Utopia Ways sunt tehnici testate pe mine, fara sa ma astept ca fiecare din voi sa ajunga la rezultatul la care eu am ajuns. Fiecare are adevarul lui, realitatea lui si experienta pe care o va incerca are o inestimabila valoare pentru sine insusi. Nu exista un rezultat anume pe care il asteptam. Cu fiecare din voi se va intampla ceea ce aveti cel mai mult nevoie sa se intample. Veti intelege si veti trai diferit experientele. Pentru ca suntem diferiti vom avea rezultate extrem de diferite si extrem de relevante … fiecare pentru sine!

Am impletit in toate structurile de training (eu as spune “sesiune”, caci nu e nici curs, nici training, nici workshop asa cum le stim din experiente anterioare) date si experimente stiintifice recente cu vizibilitate si mediatizare scazuta, pe care sa ne sprijinim toate exercitiile si pentru aceia mai sceptici dintre noi.

Am conceput totul la limita subtila dintre stiinta, spiritualitate si holism, sprijinita de propriile mele experiente si trairi in fiecare din aceste zone.

Iata de ce tocmai eu, eu cea care la 7 ani scriam poezii despre moarte si la 14 ani afirmam ca fericirea nu exista, eu care l-am suspectat ceva vreme pe Dumnezeu de cinism... am inteles ca nici genele si nici ADN-ul nu sunt determinante. Ca poti schimba predispozitiile genetice, propria realitate, iar Dumnezeu nu este cinic, este doar asa cum noi alegem sa il percepem, cum avem capacitatea de a intelege (sau nu) lectiile pe care, de buna voie, noi insine, ni le-am planificat cu minutiozitate inainte de aceasta calatorie pe Pamant. Iata de ce, ceea ce consideram Utopie, a ajuns sa aiba, pentru mine, niste cai de acces. Tin in mana cateva chei. Cateva cai si daca e momentul tau, daca esti pregatit, vei pasi pe ele.

Nu stiu ce vei descoperi tu trecand prin aceleasi etape si sesiuni experientiale, dar nu trebuie sa stiu, esential este ca ele vor conta pentru tine si daca le vei permite, vor face diferenta in viata ta si a tuturor celor din jurul tau.

Esti sceptic? Ai tot dreptul. Cum as putea sa insist sa crezi cand “eu” am fost “tu”... pentru atatia ani. Dar tu vei fi eu intr-o zi. Suntem toti UNUL si acelasi. Si deci, sigur ca imi pasa! Aleg sa imi pese pentru ca am inteles ca nu exista "separare" si "separatie".

Nimic nu e intamplator. Si daca ai ajuns sa citesti pana aici gandeste-te doar “De ce s-a intamplat ca eu, si acum, sa citesc toate astea? De ce au un ecou in mine? De ce m-au facut sa simt ceea ce simt sau ceea ce nu simt? Aveam nevoie sa stiu ceva din toate astea? E ceva pentru mine aici? Ce temeri, ce cautari, ce sperante si ce indoieli …m-au facut sa nu renunt si sa ajung pana aici?”

Despre mine si formarea mea poti gasi detalii aici

 

Cum si de ce s-a nascut Utopia Ways
in sfera formarii profesionale

Am  peste 16 ani de experienta in companii romanesti, straine si multinationale. Ultimii peste 10 ani i-am petrecut in sfera serviciilor. Am lucrat in consultanta, in vanzari, in call center si contact center, in sfera serviciilor si produselor bancare. Am trait sute de ore in sala de training, alaturi de sute de persoane.

Am invatat sa fac bine training, inca de la inceput. Si mi-a placut. Am invatat de la un profesionst desavarsit, sociolog italian, bazele unui training solid, adevarat, cu rezultate practice. In 2002 faceam zilnic 6 si chiar 8 ore de training de comunicare, training de vanzari, training de vanzari prin telefon, in fiecare zi a saptamanii de luni pana sambata si intr-o limba straina. Urmatoarele 6-8 ore le petreceam in munca de organizare si raportare, de recrutare si screening, de management si administrare. Nu stiu cati ani am lucrat zilnic cate 12 si chiar 14 ore.

Am participat la numeroase formari (in tara si in strainatate - din Europa pana in Africa de Sud) si am experiente diferite de training din companii si culturi organizationale foarte diferite. Am constatat ca organizatiile mergeau cu atat mai bine cu cat accentul era pus in mod corect pe resursa principala, si anume ...pe resursa umana.

Am o vasta paleta de experiente, atat in training cat si in management de operatiuni (ceea ce imi ofera o alta perspectiva asupra topic-urilor abordate fata de un training clasic), dar mai ales ma pot adapta la fiecare energie a omului din sala. Flexibilitatea si accentul pus pe interactiune (in ideea valorizarii fiecarui om din sala si in special a valorizarii potentialului sau) imi garanteaza rezultate foarte diferite si mai ales valoare adaugata timpului alocat sesiunilor de formare.

Regasiti activitatea mea profesionala in detaliu aici.

Recomandari despre mine si activitatea mea gasiti aici.

Cine sunt... Eu

O intrebare la care continuu imi raspund si imi redefinesc raspunsurile. Pentru ca nici unul din rolurile asumate nu ma pot contina in totalitate. Nici pe mine si nici pe tine. Si sunt mama, leader, manager, antreprenor, femeie... si cu tot ceea ce as mai putea adauga la nesfarsit... sunt inca mult mai mult decat atat. 

In termeni formali... am absolvit limbi straine, apoi teatru. Am experimentat, cu succes, peste 17 ani de munca in corporatii dintre care 10 ani de top management (6 ani de management de contact/call center si peste 4 ani de management de produs bancar), sute de ore in sala de training in care am format multe zeci de buni profesionisti, sunt binecuvantata cu un copil minunat, am scris poezie cu care am ajuns pe podiumuri internationale, am pregatit copii si adulti in arta actorului de teatru si film si in tainele limbii italiene, am participat la nenumarate cursuri, workshopuri, traininguri,certificari si in esenta am ramas un simplu artizan al propriei mele fiinte

Alberto Villoldo spune asa "sa fii erou inseamna sa fii autorul propriei tale povesti. Cei mai eficace vindecatori admit ca ei insisi erau candva profund raniti si, ca un rezultat al propriei lor vindecari, si-au dezvoltat compasiunea pentru altii care sufera. In cele din urma, ranile lor s-au transformat in daruri care le-au permis sa simta mai profund si sa dea dovada de mai multa compasiune. Cu alte cuvinte, cine ar putea ajuta mai bine un alcoolic sa-si rezolve problema, decat cineva care se afla in stadiul de refacere si care recunoaste toate minciunile de care se foloseste pentru a motiva faptul ca bea, si cine stie mai bine de cat curaj ai nevoie, pentru a depasi o dependenta? Cine ar putea sa ajute mai bine un adolescent posac, furios, decat un adult a carui proprie adolescenta a fost marcata de rebeliune, resentiment si insecuritate, dar care s-a vindecat singur? Cand cineva a "fost acolo, a facut asta si aia", este mai usor sa se elibereze de judecati si etichete si sa se concentreze pe vindecare."

Si acum vreau sa te rog sa iti directionezi atentia catre cine citeste. Te intreb: "Cine citeste aceste randuri? Cine esti Tu... in esenta?" Esti doar fiul/fiica, parintele, colegul, prietenul, seful, subalternul, vecinul, si te rezumi la rolurile cu care ceilalti te asociaza? Cine esti Tu cu adevarat?