google + linkedin aplica acum

Parinti constienti - tehnici educationale


Citim din ce in ce mai mult si aplicam din ce in ce mai putin. Acum, cand ne putem informa mai mult decat in oricare alt timp, suntem mai confuzi si mai abulici decat parintii si bunicii nostri.

Sa fi intrat in cercul vicios al informatiei fara fond? Sa fi cazut noi in capcana sistemului nostru de invatamant (in care ne-am format, care ne-a format si deformat) unde important era "sa stii pe de rost" si nu sa aplici, nu sa vezi logica practica a ceea ce invatai?

Am participat cu cateva zile in urma la "sedinta cu parintii" la grupa mare de cresa. Da, vorbim de copii de 2-3 ani. Am reintalnit aceleasi subiecte de ingrijorare si anxietate pe care le intalnesc si la parintii copiilor de 10 ani, de 12 ani, de 16 ani sau chiar de 18. "Ce sa fac: sa incurajez violenta (in ideea de auto-aparare a odraslei) sau sa propovaduiesc non-violenta (cu riscurile implicite de a-mi vedea copilul agresat de altii)?"

Exista atatea surse de informare, s-au scris tone de carti de parenting, se fac seminarii, congrese, workshopuri si noi... parintii, ramanem totusi paralizati, prizonierii propriilor noastre blocaje si sabloane, propriilor noastre conflicte interioare "cand sunt agresat/a fie ma blochez... fie reactionez fara control in mod exagerat, apoi, si intr-un caz si in celalalt, imi fac procese de constiinta".

Atatea minti luminate vor sa ne invete sa ne crestem frumos si sanatos copiii dar nu incep prin a ne invata sa vindecam copilul din noi. Inainte de a rezolva propriile conflictele interioare, de a vindeca si insanatosi copilul di noi, va fi foarte dificil sa putem aplica invataturi atat de simple si in egala masura atat de valoroase cu copiii nostri.

Cum sa poti sa aplici primul principiu al educatiei parentale constiente care spune asa "părinţii conştienţi împlinesc nevoile copiilor de contact fizic (îmbrăţişări, ghemuiri etc.). Nu se îngrijorează cu privire la răsfăţarea copiilor" cand copilaria ta a fost una privata (cu bune intentii desigur - de a nu deveni "un rasfatat"/ "o rasfatata") de suficiente imbratisari si jocuri corp la corp cu parintii tai? Cum poti da ceva ce tu nu stii sa primesti? Cum sa faci fata presiunii mediului care ti-ar spune ca "iti rasfeti prea mult copilul" daca tu, ca parinte, nu te vindeci si nu impaci copilul din tine?

"Părinţii conştienţi acceptă întregul spectru emoţional al copiilor şi ascultă fără să judece expresiile şi emoţiile copiilor. Ei realizează că nu pot să prevină toată tristeţea, furia sau frustrarea şi nu încearcă să oprească copiii din exprimarea sentimentelor dureroase prin plâns sau furie." Cum sa faci fata privirilor acuzatoare si dezaprobatoare ale vanzatoarei de la magazin, ale tanticii Aglaia de la etajul 5 (si a altor necunoscuti si necunoscatori inocenti)... ca tu iti lasi copilul sa se tranteasca cu fundul de pamant - intelegand in mod autentic si real ca toata gama de trairi UMANE este firesca si accepabila si ca blocarea acestora este nesanatoasa si fatarnica, daca tu, ca printe, nu inveti sa nu te mai raportezi la ce spun, cred si manifesta ceilalti?

"Părinţii conştienţi oferă stimulare potrivită vârstei şi au încredere în capacitatea copiilor de a învăţa în ritmul lor şi în felul lor. Ei nu încearcă să grăbească copiii către noi stadii ale dezvoltării." Cum sa explici asta parintilor care se gandesc sa introduca a doua limba straina in programul de invatare a unui copil de 3 ani? Care pun accentul de "programa" de gradinita si "pregatirea copilului" pentru scoala incepand de la 3 ani, daca tu, ca parinte, nu te desprinzi de sablonul "doar daca ai carte ai parte"?

"Părinţii conştienţi oferă încurajări pentru însuşirea noilor abilităţi, dar nu judecă performanţa copiilor prin critici sau evaluări." Cum sa aplici acest principiu daca tu accepti sa-ti determini propriul copil, sa faca sau sa accepte ceva, inducandu-l intr-o "normalitate" fortata, intr-o uniformitate care ucide individul (invatandu-l sa se raporteze mereu la altii "uite, toti copii fac asa...", ïa uite ce cuminte e X", "mai vezi tu pe cineva care face asta?") daca tu, ca parinte, iti masori succesul sau insuccesul personal raporandu-te la cunostinte, prieteni, rude si colegi de serviciu; daca tu, ca parinte, esti sensibil la "Xulescu si-a schimbat masina", "Ygrulescu are un job mai bine platit" si asa mai departe...?

"Părinţii conştienţi petrec timp în fiecare zi acordând atenţie copiilor lor.. Pe parcursul acestui timp special, de calitate, ei observă, ascultă, răspund şi se alătură în jocul copiilor lor (dacă sunt invitaţi să facă asta) dar nu direcţionează copiii în aceste activităţi." Cati parinti au puterea de a trece peste propriile preocupari de dezvoltare a copilului in anumite directii - aud atat de des... "trebuie sa-l canalizezi, sa-l ajuti, sa il indrumi intr-o directie, e datoria mea de parinte, nu?"... Directia cui, dragi parinti? A ta? A lui? A ceea ce vor sa auda rudele si apropiatii familiei? A ceea ce vrei sa povesesti cu mandrie colegilor de serviciu despre copilul tau? Si cum il ajuti daca directia in care il indrepti nu este a lui? Ce inseamna sa-l canalizezi? Dupa ce principii si reguli alegi in dreptul altcuiva? Ce iti da competenta necesara pentru a face alegeri de viata in dreptul si in numele unei alte fiinte? Calitatea de parinte? Ma indoiesc. Dar cum sa te desprinzi de a face asta, daca tu, ca parinte, inca faci alegeri de viata gandindu-te ce vor spune toti ceilalti, daca vei avea sau nu aprobarea lor... desi vorbim aici de viata ta.

"Părinţii conştienţi îşi protejează copiii de pericol, dar nu încearcă să protejeze copiii de toate greşelile, problemele sau conflictele." Asadar, nu actioneaza in virtutea fricilor lor personale si nu vad pericole peste tot, transferand astfel anxietatea lor asupra copilului. Ce intelege un copil din reactia adultilor care ii prezinta fiecare pas ca fiind un potential pericol ("ai grija sa nu cazi", "nu ai voie sa pui mana acolo, ca te arzi!", "vezi ca te intepi si faci buba"...). Copilul va adopta literalmente acest comportament prin convingerea ca viata nu este decat o suma de pericole la fiecare pas, fiecare miscare si fiecare decizie pe care o iei. Cum vor reusi sa se desprinda, la varsta adulta, acesti copii de nevoia de confirmare si aprobare pentru a-si trai propriile lor vieti? Cum vor fi ei adulti increzatori si responsabili pentru deciziile si actiunile lor? Nu spun ca e usor ca parinte sa lupti cu fricile tale. Dar nu ti se pare, mult mai firesc, sa faci asta inainte de a forma un alt om? Caci daca tu, ca parinte, nu lupti sa iti depasesti fricile, nu poti face mai mult decat sa le transmiti copiiilor tai limitandu-le astfel posibilitatile de reactie in nenumarate aspecte ale vietii lor adulte.

Cele 6 principii de mai sus sunt cele formulate de Aletha Solter (psiholog de origine elveţiană specializat în psihologia dezvoltării, recunoscută internaţional ca expert în ceea ce priveşte ataşamentul, trauma şi disciplina non-punitivă). Aletha Solter a studiat cu psihologul elveţian Jean Piaget, la Universitatea Geneva din Elveţia, unde a obţinut diploma de master în biologie umană în anul 1969. Şi-a susţinut doctoratul în psihologie la Universitatea California din Santa Barbara în 1975, după care a predat psihologia la Universitatea din California şi a condus departamentul de cercetări pentru câţiva ani.

Alethei Solter ii apartin cele 10 principii ale educatiei parentale constiente (http://www.parinteconstient.ro/aletha-solter).

Va invit sa reflectati in continuare la ultimile 4 principii. Decizia, ca parinti, desigur, va apartine.

7. Părinţii conştienţi îşi încurajează copiii să-şi rezolve problemele într-un mod autonom şi să-i ajute numai atunci când este nevoie. Ei nu rezolvă problemele copiilor în locul lor.

8. Părinţii conştienţi stabilesc limite rezonabile, ghidează copiii cu blândeţe către un comportament acceptabil şi iau în considerare nevoile tuturor atunci când rezolvă conflictele. Ei nu controlează copiii prin manipulări, recompense, ameninţări sau pedepse de orice fel.

9. Părinţii conştienţi au grijă de ei înşişi şi sunt cinstiţi cu privire la propriile lor nevoi şi sentimente. Ei nu se sacrifică pe ei înşişi până la acumularea unor resentimente.

10. Părinţii conştienţi se străduiesc să descopere modalităţile prin care propria durere din copilărie interferează cu abilităţile lor de a fi părinţi, şi fac eforturi conştiente pentru a evita transmiterea propriilor răni copiilor lor.